Fasciita plantara

Fasciita plantara este una din frecventele cauze care produc asa numitul „picior dureros” si clasic se considera ca aceasta afectiune se datora unui proces inflamator localizat la nivelul fasciei plantare. In prezent, este incriminata drept cauza degenerarea fibrelor de colagen din componenta fasciei. Afecteaza anual aproximativ 2 milioane de persoane – date raportate in Statele Unite, 10% din populatie dezvoltand aceasta boala de-a lungul vietii.

Fascia plantara este o banda de tesut fibros care isi are originea la nivelul calcaiului si se intinde pana la cele 5 degete (baza oaselor metatarsiene), si reprezinta una din structurile de rezistenta ale piciorului, care sustine arcul medial longitudinal al plantei (talpa piciorului). Aceasta fascie este intinsa atunci cand arcul piciorului se aplatizeaza, absorbind forta impactului in momentul in care calcaiul ia contact cu solul. Fascia plantara nu este foarte flexibila si de aceea, in urma acestor socuri repetate pot aparea mici rupturi la nivelul ei.

Apare cu predilectie dupa varsta de 40 de ani, mai frecvent la femei, fiind favorizata de modificari ale greutatii corporale (obezitate, sarcina), de altfel boala se poate corela cu indicele de masa corporala (IMC). Afecţiunea se manifesta la persoanele care prin natura profesiunii stau mult timp in picioare sau merg mult: profesori, ospatari, militari, politisti, factori postali, dansatori si nu in ultimul rand la sportivi (mai ales cei care alearga pe distante mari).

Exista cativa factori care favorizeaza aparitia fasciitei plantare:
• Picior plat sau, din contra, picior prea arcuit – picior rigid
• Orientarea spre interior a piciorului in timpul mersului
• Pronatia excesiva
• Incaltaminte neadecvata – tocuri prea inalte, incaltaminte care nu ofera suport boltei plantare (tapla prea sibtire); trecerea brusca de la incaltaminte cu toc la cea fara toc
• Alergatul pe varfuri, calcaie sau pe suprafata moala (nisip)
• Existenta unor traumatisme, a unor afectiuni inflamatorii la acest nivel (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupus, artrite reactive, artrita psoriazica etc.)
• Factori ereditari

Tabloul clinic – semne si simptome
Fasciita plantara se manifesta prin durere ascutita la nivelul calcaiului, de obicei la 4 cm sub calcai sau in zona mediana a talpii piciorului. Durerea este intensa dimineata, la sculare, cand se fac primii pasi, dupa repausul de noapte, dar se poate instala si la debutul unor activitati precum mersul sau alergatul, se reduce pe masura ce activitatea se desfasoara si de obicei reapare dupa o perioada de odihna si reluarea efortului. Tipic, afecteaza un singur picior, nu apare noaptea, ceea ce o diferentiaza de alte afectiuni articulare, neurologice sau osoase, ce se pot dezvolta la acest nivel. Se mai asociaza cu limitarea dorsiflexiei gleznei, streatching-ul fasciei plantare poate fi dureros, iar la alergatori creste probabilitatea durerii de genunchi. La 70% dintre pacienti fasciita plantara poate coexista sau poate favoriza dezvoltarea unei excrescente osoase, a unui „pinten” la nivelul calcaiului, si care, frecvent este considerat responsabil de aparitia simptomelor. In realitate, cronicizarea fasciitei plantare favotizeaza dezvoltarea „pintenului” calcanean, iar indepartarea chirurgicala a acestuia nu determina remiterea sindromului dureros cum frecvent se face confuzie deoarece adevarata cauza a durerii se afla, de fapt, la nivelul fasciei.

Diagnostic
De obicei, diagnosticul pozitiv este unul clinic. Examinarea pacientului include inspectia si palparea plantei, obsevarea piciorului in ortostatism si in timpul mersului. Se vor lua in considerare istoricul medical, activitatea fizica depusa, simptomatologia etc. Medicul decide daca sunt necesare investigatii imagistice suplimentare, de obicei pentru a exclude o alta afectiune, ca: radiografie, ecografie sau RMN.

Tratament
Tratamentul fasciitei plantare este unul complex si de durata, si include: tratament igieno-dietetic, medicamentos, kinetoterapie, masaj si fizioterapie. Daca terapia conservatoare nu da rezultatele dorite se poate interveni chirurgical ca ultima metoda, deoarece riscul de complicatii este relativ crescut. Majoritatea pacientilor afirma ameliorarea simptomatologiei algice in primele 3 luni, dar cu remiterea completa intr-un an in 90% din cazuri.
1. Tratamentul igieno-dietetic consta in:
• Scaderea in greutate (unde este cazul)
• Purtarea unor talonete care sa inalte bolta piciorului
• Repaus segmentar in perioadele dureroase
• Purtarea unei incaltaminte adecvate, cu talpa ortopedica si cu toc jos sau mediu (3-5 cm)
• Evitarea mersului cu picioarele goale pe suprafete dure si / sau denivelate

2. Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) timp de 2-5 saptamani, insa numai la recomandarea medicului. Infiltratia locala cu o solutie cu corticoizi poate fi o alternativa atunci cand durerea nu raspunde la administrarea de AINS uzuale. Nu sunt recomandate, insa, injectarile frecvente pentru ca pot slabi si rupe fascia plantara.

3. Kinetoterapia
Gimnastica medicala in cazul fasciitei plantare consta in exercitii de streatching ale gambei si fasciei plantare (ex: din sezut, cu picioarele intinse, cu un prosop rulat infasurat in jurul talpii, se trage de capetele prosopului tinand genunchiul drept. Mentineti pozitia 15-30 de secunde.)

4. Masajul
Masajul plantei este o metoda eficienta de a reduce tensiunea la nivelul fasciei. Crioterapia, aplicarea de gheata, pe zona dureroasa 15-20 de minute, de 3-4 ori pe zi sau masajul plantei cu gheata timp de 5-10 minute ajuta la ameliorarea durerii.

5. Fizioterapia
Extracorporeal Shock Wave Therapy (unde de soc extracorporeale) este o metoda relativ noua de tratament a fasciitei plantare si nu numai.
Se mai pot aplica local curenti diadinamici, ultrasunete si laser in punct dureros.
In peste 90% din cazuri tratamentul conservator corect condus determina remiterea simptomatologiei algice. In cazurile rebele, la care sipmtomatologia persista (peste 9 luni) sau s-a accentuat poata fi luata in consideratie optiunea chirurgicala. Complicatiile cele mai frecvente ale interventiei sunt: prabusirea boltei plantare, lezarea nervilor, infectia etc.