Durerea articulara – elemente practice

Sistemul musculo-scheletal reprezinta totalitatea structurilor care iau parte intr-o forma sau alta la” miscare”, miscarea unui segment sau miscarea intregului corp. Sistemul articular este unul din cele trei mari componente ale sistemului kinetic, este sistemul care segmenteaza corpul permitand miscarea in anumite limite si directii.
Articulatia are doua functii:
– de a permite miscarea scheletului, a unui segment fata de altul
– de a transmite forte de la un segment la altul.

Ce este o articulatie si care sunt componentele ei.

Articulatia este spatial virtual dintre capetele osoase, spatiu invelit de capsula si sinovie, este ansamblul elementelor moi care unesc doua sau mai multe oase vecine
Structurile sau componentele unei articulatii sunt: osul, cartilajul, ligamentul, tendonul, articulatia sinoviala, muschiul.
Capetele osoase care intra in alcatuirea unei articulatii, asigura suportul mecanic si parghia oricarui segment care se misca. Cartilajul care acopera suprafetele osoase articulare, este un cartilaj hialin, neted, lucios, vascoelastic si isi modifica grosimea cand este supus presiunii prin schimbari ale repartitiei apei continute. Cartilajul este lipsit de vascularizatie si inervatie proprie, ceea ce inseamna ca nu are capacitate de regenerare, iar lezarea lui nu este dureroasa.
Tendonul leaga muschiul de os, iar ligamentul leaga os de os in cadrul unei articulatii. Aranjamentul fibrelor de collagen explica de ce tendonul rezista fara deformare la fortele de tractiune in ax ( forte declansate de muschi) dar se deformeaza repede la fortele latero-laterale ( de forfecare) sau de compresie.
Ligamentul care trebuie sa stabilizeze articulatia in diversele ei directii de mobilizare nu este deformat de nici o forta (de forfecare, compresie sau tractiune).
Muschiul este o structura organica care converteste energia dinamica derivate din alimente in energie fizica ( forta) devenind astfel elemental motor al miscarii deoarece trece peste articulatii realizand miscarea segmentelor.
Capsula articulara este un tesut conjuctiv-fibros care se prinde ca un manson de epifize, periost, ea delimiteaza cavitatea articulatra virtuala ( cavitatea sinoviala) si toate structurile care se afla in aceasta cavitate.

Clasificarea articulatiilor.

In corpul uman exista 200 de articulatii, existand mai multe clasificari ale acestora. Una din clasificari este in functie de modul de unire a capetelor osoase :
– articulatii fibroase( sinartroze): unirea se face prin tesut conjunctiv fibros, strans, capetele osoase au o congruenta perfecta ( articulatiile craniului).
– articulatii cartilaginoase: unirea se face prin fibrocartilaj si permit o oarecare miscare( simfizele pubiana, intervertebrala, sacroiliaca), articulatia coxalului.
– articulatii sinoviale( diartroze) sunt articulatii cu cavitate articulara, sinovie si capsula, cartilaj articular, cu posibilitati ample de miscare in mai multe directii
Principalele 2 functii ale unei articulatii in cadrul aparatului locomotor sunt stabilitatea si mobilitatea. Stabilitatea este o conditie majora pentru articulatiile portante dar si pentru cele ale membrului superior. Ofera punctual de sprijin pentru a se realiza miscarea de catre levierul-os al unui segment. Mobilitatea articulara este principala functie doar a anumitor articulatii si in special a diartrozelor, articulatiile sinoviale. Se spune ca “ miscarea este viata articulatiei” sau ca” imobilizarea reprezinta distrugerea articulatiei”.

De ce doare o articulatie?

Cavitatea articulara este sediul unor stari patologice variate care vor determina deficit functional mai mult sau mai putin sever respective redoare, limitarea mobilittaii articulare, ankiloze, la care se adauga durerea- element important al disfunctionalitatii.
Intr-o articulatie, durerea poate aparea din numeroase cauze cum ar fi:
– fractura intraarticulara, calusul exuberant, un corp strain intraarticular
– luxatia capetelor osoase
– retractia capsulei care compromite jocul articular , blocheaza miscarile si apare durerea
– inflamatia( sinovita) in stadiul acut este disfunctionala prin durere
– rupturi partiale sau totale de ligamente, tendoane, menisc
– acumulari de lichid intraarticular de diverse cauze: traumatologice, boli autoimmune, reumatologice.
– procesul degenerativ primar si secundar care apare intr-o articulatie

Cea mai frecventa cauza de durere in interiorul articulatiei o reprezinta procesul degenerativ primar sau secundar adica artroza articulara.

Artroza este o afecţiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. Ea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice şi, totodată, cea mai frecventă afecţiune a aparatului locomotor. Frecvenţa artrozelor creşte cu vârsta. După vîrsta de 35 ani, circa 50% din populaţie prezintă leziuni artrozice, iar după vârsta de 55 ani, peste 80% din populaţie.
Artroza este răspîndită mai ales în zona temperată şi apare la ambele sexe, cu o uşoară predominanţă la sexul feminin. Artroza este o boala cronică caracterizată clinic prin durere, impotenţă funcţională cu reducerea dureroasă a mişcărilor, având ca substrat anatomopatologic distrugerea cartilajului, cu apariţia de osteofite, chiste şi geode în os cu dispariţia interliniului articular; radiologic prin modificări de structură la nivelul interliniului articular şi la nivelul extremităţilor osoase ce concură la realizarea articulaţiei; biologic negativitatea testelor inflamaţie (VSH, proteina C reactivă, fibrinogen).
Boala face parte din grupa reumatismelor degenerative şi se mai numeste si osteoartrită sau artrită hipertrofică .
Articulaţiile mai frecvent afectate la populaţia peste 50 ani sunt :
• Articulaţiile mici ale mâinilor şi picioarelor interfalangiene distale ale degetelor mâinii, trapezo-metacarpiană a policelui şi metatarso-falangiană a halucelui;
• articulaţiile coloanei verebrale (spondiloza sau spondilartroza ) ;
• articulaţiile coxofemurale;
• articulaţiile genunchilor: ;

Cel mai puţin afectate sunt articulaţiile cotului şi gleznei

Ce este de facut in cazul durerii articulare in functie de cauza care a produs-o?

Tratamentul simptomatologic impotriva durerii consta in administrarea de medicatie antialgica, de la cele mai simple antalgice la cele mai puternice. Insa pentru a indeparta cauza care produce durerea tratamentul va fi diferentiat in functie de aceasta.
Spre exemplu, daca durerea este determinata de fractura intraarticulara, calus exuberant sau corp strain intraarticular, tratamentul va fi unul ortopedico-chirurgical. In cazul unei luxatii, rezolvarea este de asemenea ortopedica.
Inflamatia( sinovita) si rupturile partiale sau totale de ligamente, tendoane si menisc asociaza pe langa tratamentul antalgic, administrarea de medicatie antiinflamatorie, repausul si tratamentul fizioterapic. In unele cazuri se intervine artroscopic- in functie de gravitatea si sediul leziunii ligamentare, tendinoase sau a meniscului.
In cazul durerilor articulare care apar prin presiunea intraarticulara a lichidului din articulatie in cadrul bolilor reumatologice, autoimmune se va administra medicatia bolii de baza, pe langa medicatia antalgica.

Principiile de tratament in artroza cuprind o terapie „etiologică” şi o terapie ”simptomatică” – prima tinde să intervină asupra factorilor etiopatogenici susceptibili corecţiei, a doua are rolul de a reduce sau elimina simptomele bolii, în special durerea, rigiditatea şi limitarea funcţională. Dat fiind că premisa indispensabilă a oricărei terapii este evaluarea exactă a tabloului clinic, programarea terapeutică a artrozei trebuie să ia în considerare următoarele elemente:
• natura procesului artrozic;
• factorii etiopatogenici implicaţi;
• stadiul bolii.

Independent de natura procesului artrozic, prin urmare chiar în cazul formelor primare, este întotdeauna posibilă recunoaşterea altor factori care ar fi putut contribui la o anumită localizare a bolii sau la accelerarea evoluţiei. Aceşti factori, fie că sunt generali ca obezitatea sau tulburările vasculare, fie locali ca atitudinile vicioase şi solicitarea funcţională excesivă, trebuie individualizaţi şiposibilcorectaţi .
Rapiditatea evoluţiei procesului artrozic poate fi un criteriu util în selecţia măsurilor terapeutice, conservatoare (farmacologice sau fizioterapice) sau neconservatoare ( chirurgicale). Remediile terapeutice utile în tratamentul artrozei sunt de natură diversă; în general cele mai bune rezultate se obţin cu o abordare „integrată” ce ţine cont de diversele posibilităţi de intervenţie.

Practic atunci cand va doare o articulatie, este bine sa:
– luati un medicament de durere si eventual unul de inflamatie
– sa aplicati si sa masati usor cu un gel antiinflamator de 4-5 ori pe zi
Daca este nevoie, trebuie sa va prezentati la medic care va va administra un tratament mult mai complex, in functie de cauza durerii articulare. De exemplu in cazul artrozei sunt binevenite infiltratiiile intraarticulare cu corticosteroizi care elimina durerea pentru cel putin urmatoarele 3 luni sau infiltratiile cu substante vascoelastice care impiedica evolutia progresiva a procesului degenerativ intraarticular.