Cand folosim cald si cand folosim rece in patologia aparatului locomotor

Poate cel mai expus aparat al organismului uman, din punct de vedere al accidentarilor fie ele voluntare sau nu, este aparatul locomotor. Acesta este format in principal din sistemul muscular si sistemul osteo-articular.

O problematica ce apare frecvent in practica medicala si in viata de zi cu zi este atunci cand pacientul are dificultati in a folosi terapiile ce utilizeaza mijloace ce produc caldura sau cele ce produc racirea segmentului osteo-muscular afectat.

In cele ce urmeaza vom incerca sa trasam niste linii clare in simplificarea notiunii de cald si rece in ameliorarea simptomatologiei aparatului locomotor si ce este cel mai important: sa stim cand folosim cald si cand folosim rece in acest context.

Trebuie inteles ca muschiul produce caldura prin mecanisme intrinseci complexe, atunci cand este solicitat prin efort fizic de orice fel: mers pe strada, ridicat greutati, dans, sport. Modalitatea organismului de a elimina aceasta caldura provenita din efectuarea unui efort fizic pentru a ramane la o valoare a temperaturii corporale normale, este de a transpira. Insa atunci cand organismul sufera in urma unui traumatism reactia lui normala este de a se inflama.

Inflamatia reprezinta reactia nespecifica de aparare a organismului, la actiunea unor agenti patogeni sau alte cauze, incluzand aici si evenimentele traumatice, producatoare de leziuni tisulare, si manifestata prin cunoscutele sale semne clinice: tumor (umflarea tesutului afectat), rubor (inrosirea zonei), dolor (durere locala) si calor (cresterea temperaturii locale). Toate sunt datorate vasodilatatiei produse, precum si eliberarii de substante cu actiune locala.

In moment imediat urmator declansarii reactiei inflamatorii trebuie intervenit pentru o recuperare cat mai precoce a segmentului interesat. Aplicatiile calde sau reci au efecte usor diferite asupra manifestarilor inflamatiei, iar utilizarea acestora la momentul oportun fac ca potentialul maxim de refacere sa fie atins curand.

Crioterapia locala (punga cu gheata, aparatele speciale pentru crioterapie, compresele reci sau spray-ul cu gheata atat de utilizat) este importanta si deosebit de eficace daca este aplicata in primele 24 – 48 h, cate 15 – 20 min/ora, dupa producerea traumatismului (contuzie, entorsa, luxatie). Astfel se reduce senzatia de durere prin anestezia rapida, scazand tumefactia.

Motivul pentru care nu aplicam substante ce produc o incalzire suplimentara la un tesut deja umflat, este pentru a evita o marire a inflamatiei.
Stopand procesul de supraincalzire al muschiului in final vom beneficia de o refacere rapida.

Durerile musculare de origine mecanica insa, deci nu cele traumatice, sun cele provocate de eforturi fizice intense, in mod repetat de-a lungul unei perioade variabile de timp sau de adoptarea unor pozitii vicioase sau timp indelungat, adica afectiuni ce s-au cronicizat ulterior.

In acest caz, atunci cand nu exista zona umflata, durerile pot fi ameliorate eficient prin aplicarea de caldura sub diverse forme la nivel local. Aceastea se pot obtine prin atasarea de tegument in zona interesata a unor plasturi pe baza de capsaicina (substanta activa din ardeiul iute) sau prin ungerea cu anumite creme definite in mod generic incalzitoare prin efectul care il produc.

Substantele ce produc caldura pot fi utilizate terapeutic pe o piele integra, fara zgarieturi sau umflaturi, atunci cand musculatura se afla in repaus, sau inainte de efectuarea unui efort fizic, pentru relaxarea musculara si prevenirea accidentarii.

Terapia prin caldura actioneaza prin destinderea vaselor de sange cu efect pozitiv asupra starii de bine prin imbunatatirea circulatiei sangvine, grabind deci vindecarea, iar prin cresterea elasticitatii duce la imbunatatirea mobilitatii. Aceasta intervine eficace in fazele urmatoare ale inflamatiei, dupa depasirea controlata a evenimentului acut.

Un beneficiu pentru mentinerea tonusului muscular il reprezinta alternarea dusului rece cu cel cald, cunoscut sub numele de ʺdus scotianʺ. Ca In orice procedura alternanta se incepe cu cald si se termina cu rece, durata recelui fiind sub jumatate din durata aplicarii caldului. Numarul repetarilor este de 3 – 5 si se face pana se obtine reactia de stimulare urmarita.

In concluzie, termoterapia cu aplicarea de cald este indicata cu predilectie in tratamentul patologiei cronice de aparat locomotor, iar crioterapia este rezervata cazurilor acute. Alaturi putem situa aplicatiile alternante, atunci cand se urmareste si atingerea unui efect stimulant, tonifiant.
Daca vom respecta aceste principii de baza, recuperarea segmentului afectat va aparea mult mai rapid si pe o cale corecta de tratament.

N.B. Articol structurat impreuna cu prietenii si colegii mei Beatrice Constandache si Emil Cotenescu.