Automedicatia – privire de sinteza

Exista o anumita parte a populatiei care detesta pana si gandul de a astepta la cabinetul medicului, ca sa nu mai vorbim de aglomeratia sau inghiontelile suportate de multe ori pentru stabilirea unui diagnostic.

Studii recente efectuate in diferite tari ale globului au demonstrat ca 9 din 10 indivizi sufera cel putin o data din cauza problemelor de sanatate intr-un interval de 4 saptamani. Ei reactioneaza in mod conservativ la aceste probleme, lasand boala sa-si urmeze cursul sau folosind remedii precum gargara cu apa sarata, aplicatii termice ( pungi cu gheata sau sticle cu apa calda ) in jumatate din cazuri, ori apeland la automedicatie intr-un sfert din cazuri. Un sfert dintre ei solicita serviciile unui medic sau folosesc o reteta obtinuta anterior pentru aceeasi afectiune.

Autoingrijirea poate fi definita ca grija indivizilor pentru propria sanatate si stare de bine, extinsa spre membrii familiei si spre cei din jur. Practic, autoingrijirea cuprinde actiunile indivizilor efectuate cu scopul de a ramane sanatosi si de a-si mentine o stare de bine fizica si mentala: indeplinirea nevoilor sociale si psihologice, prevenirea bolilor si a accidentelor, evitarea riscurilor nenecesare, automedicatia in cazul afectiunilor minore, recastigarea sanatatii dupa o afectiune acuta sau dupa externarea din spital.

Automedicatia reprezinta tratarea problemelor comune de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, aprobate ca fiind sigure si eficiente, fara supravegherea unui medic.

Exista anumite riscuri atunci cand se administreaza orice medicament. Fiecare individ reactioneaza intr-o maniera specifica la tratament. Specialistii sunt formati sa recunoasca aceste diferente si sa recomande medicamentul potrivit fiecarui bolnav. Afectiuni comune, precum racelile banale, tulburarile digestive, durerile de cap, stomac sau dinti necesita medicamente pentru care nu e obligatorie eliberarea unei retete. Pentru simptomele care persista insa mai mult de trei zile, o vizita la medic este absolut obligatorie, pentru ca ele pot fi semnul prezentei unei afectiuni serioase.

Exista totusi anumite situatii cand se poate stabili un diagnostic fara a merge la cabinet si medicamentele pot fi obtinute fara reteta.

Persoanele cu varsta de 65 de ani sau mai mult, suferind de boli cronice precum artrita, diabet, hipertensiune arteriala sau boli de inima, apeleaza mai frecevent la acest tip de medicamente decat tinerii. Pentru ca au frecvent mai multe boli concomitent, persoanele varstnice iau mai multe tipuri de medicamente. Datorita schimbarilor ce apar odata cu varsta, si felul in care organismul lor reactioneaza la medicamente este diferit de cel al tinerilor. De exemplu, pe masura ce inaintam in varsta pierdem apa si tesut moale ( muscular cel mai frecvent ) si creste cantitatea de tesut gras. Aceasta situatie poate influenta durata de timp in care medicamentul ramane in organism.

Automedicatia se poate asocia cu riscuri grave, precum diagnosticarea gresita a unei boli, administrarea unei doze prea mari de medicament, o durata prea lunga de administrare sau interactiuni intre medicamente. E foarte important sa nu uitam ca un medicament suficient de puternic pentru a vindeca, e suficient de puternic si pentru a cauza neplaceri daca nu este utilizat corespunzator. Iata cateva sugestii pentru a evita riscurile si pentru a obtine cele mai bune rezultate de la medicamentele administrate.

Reactii adverse

Anumite medicamente pot sa genereze reactii adverse. Frecvent ele sunt de intensitate redusa: eruptie usoara, cefalee de intensitate medie, greata sau somnolenta. Alteori aceste simptome sunt severe: greata prelungita, hemoragie, slabiciune marcata, tulburari de auz sau de vedere. Aparitia acestor simptome reprezinta un semnal de avertizare ca medicamentul administrat poate cauza probleme serioase de sanatate. Atunci cand o reactie apare in mod neasteptat sau este de intensitate severa, un doctor trebuie consultat de urgenta.

Indivizii reactioneaza in mod diferit la acelasi medicament. O persoana poate prezenta efecte neplacute la administrarea lui, pe cand alta nu are nici o problema.

Interactiuni medicamentoase

Doua sau mai multe medicamente luate in acelasi timp pot interactiona si afecteaza modul in care unul sau celalalt actioneaza in organism. De exemplu, un antiacid poate face ca un anticoagulant sa se absoarba mai lent, in timp ce aspirina mareste usor efectul anticoagulantelor.

Doua medicamente care au acelasi efect pot avea un impact mai mare decat cel asteptat atunci cand sunt administrate impreuna ( fenomen numit potentare ). Potentarea poate fi deosebit de utila, ca de exemplu in cazul trimetoprimului, care este folosit pentru a intensifica efectul unui alt antibiotic, sulfametoxazol, in combaterea anumitor infectii.

Potentarea poate fi si periculoasa, mai ales cand este vorba de medicamente cu efect depresor la nivelul sistemului nervos central. Medicamente obtinute fara reteta precum antihistaminicele, utilizate frecvent in combaterea racelilor, pot sa creasca efectul sedativ al unor substante ca anestezice, barbiturice, tranchilizante sau unele antialgice.

Alimentele si interactiunea lor cu medicatia

Alimentele pot interactiona cu medicamentele, facandu-le sa actioneza mai rapid, mai incet sau chiar anulandu-le orice efect. Iata cateva exemple:

Alimentele care contin multe grasimi, ingerate inainte de administrarea antimicoticului griseofulvina, pot creste considerabil nivelul medicamentului in sange. Calciul din produsele lactate interfereaza cu absorbtia tetraciclinei, un antibiotic folosit pe scara larga. Citricele sau fructele din citrice care contin acid ascorbic accelereaza absorbtia fierului din suplimentele de fier. Bauturile carbogazoase, bauturile din fructe si legume cu un continut ridicat de acid ( precum struguri, mere, portocale sau rosii ) determina dizolvarea unor medicamente la nivelul stomacului in loc de intestin, unde absorbtia s-ar fi realizat mai eficient.

Cantitati mari de ficat sau de legume cu frunze pot scadea eficienta anticoagulantelor deoarece vitamina K pe care o contin favorizeaza coagularea sangelui.

Cea mai periculoasa combinatie este cea dintre medicamentele folosite pentru tratarea depresiilor severe sau a tensiunii arteriale crescute si alimentele care contin substanta numita tiramina. Medicamentele amintite fac parte din categoria inhibitorilor de mono-amin-oxidaza ( MAO ). Alimentele care contin tiramina sunt branza fermentata, vin rosu, hering afumat, iaurt, smantana, ficat de pui, fasole pastai, smochine, banane, avocado, carne marinata. Combinarea acestor alimente cu un inhibitor MAO poate creste tensiunea arteriala la valori periculoase.

Contraceptivele orale scad nivelul sanguin de acid folic, un membru al familiei de vitamine B, si vitamina B6, chiar daca aceasta scadere nu este suficient de mare pentru a cauza simptome vizibile. Femeile care iau asemenea medicamente ar trebui sa consume mai multe legume cu frunze verde inchis pentru a compensa pierderile.

Folosirea cronica de antiacide care contin aluminiu genereaza scaderea fosfatului, cu aparitia unei senzatii de slabiciune, indispozitie si scaderea apetitului.

Medicamentele si alcoolul

Consumul cronic de alcool poate genera modificari de structura la nivelul ficatului, accelerand metabolizarea unor medicamente precum anticonvulsivante, anticoagulante si antidiabetice. Ele devin mai putin eficiente pentru ca nu raman suficient timp in organism ca sa actioneze corespunzator.

Abuzul prelungit de alcool poate distruge ficatul, care nu mai proceseaza sau nu mai metabolizeaza anumite medicamente. In aceasta situatie medicamentele raman prea mult timp in organism. Situatia este periculoasa cand este vorba de o fenotiazina (medicament antipsihotic), care poate accentua leziunile hepatice.
Alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central. Alcoolul asociat cu un alt medicament deprimant al SNC poate afecta vigilenta, judecata, activitatea. Daca aceasta asociere include o supradoza de barbiturice, diazepam sau propoxifen, rezultatul poate fi fatal.

Persoanele care au dezvoltat o anumita toleranta la efectul sedativ al alcoolului au nevoie de doze mai mari de tranchilizante sau somnifere ca sa obtina efectul dorit. Astfel se poate ajunge usor la o supradoza fara ca aceste persoane sa constientizeze situatia.

In mod similar, alcoolicii si cei care au alcool in organism necesita doze mai mari de anestezic, somnul astfel indus fiind mai profund si cu o durata mai lunga decat in mod normal.

Medicamentele si fumatul

Femeile care iau medicamente anticonceptionale si fumeaza au un risc crescut de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral si alte afectiuni ale sistemului circulator.

Nicotina si alti constituenti ai tutunului accelereaza metabolismul teofilinei, utilizat in tratamentul astmului bronsic, si al pentazocinei, un antialgic, si intr-o masura mai mica a altor tranchilizante, analgezice si antidepresive. Cand persoanele in cauza renunta la fumat, dozele acestor medicamente trebuie ajustate.

Fumatul poate afecta si anumite teste diagnostice, precum numarul celulelor albe si rosii din sange sau timpul de coagulare.

Medicamentele si testele de laborator

Medicamentele pot afecta anumite teste clinice de laborator. De exemplu, laxativele folosite in exces pot influenta rezultatele testelor utilizate la determinarea calciului sau a metabolismului osos. Penicilina poate genera rezultate false de proteine in urina, semn al prezentei unei afectiuni renale. Dozele mari de vitamina C duc la rezultate false de glucoza in urina la diabetici.

Pentru a obtine efectele dorite si pentru a evita eventuale complicatii, iata cateva sfaturi pentru o utilizare sigura si eficienta a medicamentelor:

– Daca un medicament nu isi face efectul dorit, apeleaza la un medic. S-ar putea sa ai nevoie de o doza diferita sau de un alt medicament.

– Daca apar simptome neasteptate – eruptii, greata, ameteli, dureri de cap – anunta un doctor imediat.

– Nu inceta sa iei medicamentele doar pentru ca te simti mai bine. Poti impiedica astfel medicamentul sa isi exercite efectul in totalitate.

– Citeste etichetele medicamentelor pentru instructiuni specifice sau avertizari de genul “ a nu se administra pe stomacul gol “ sau “ a nu se lua cu lapte “.

– Verifica eticheta sau intreaba farmacistul despre conditiile de depozitare. Anumite medicamente trebuie pastrate la rece, altele trebuie ferite de lumina.

– Nu lasa niciodata medicamentele la dispozitia copiilor, pentru ca acestia pot deschide recipientele si pot inghiti continutul.

– Nu lasa alte persoane sa foloseasca medicamentele tale si nici nu lua medicamentele prescrise pentru altcineva. Simptomele tale pot fi asemanatoare, dar cauza aparitiei lor sa fie una complet diferita.

– Nu lua niciodata medicamente fara a verifica eticheta intai, ca sa te asiguri ca sunt cele potrivite. Nu lua medicamente noaptea fara sa aprinzi lumina.

– Nu transfera pastilele din cutia originala pentru ca aceste cutii sunt destinate protejarii lor.

– Nu pastra medicamente de care nu mai ai nevoie.

– Tine o lista cu toate medicamentele pe care le iei, pentru ca, la nevoie, sa le poti arata doctorului sau farmacistului.

– Daca trebuie sa iei mai multe medicamente si ai probleme cu memorarea momentului din zi sau cu numarul pastilelor care trebuie administrate, o schema realizata de farmacist poate fi extrem de utila.

Ca avantaj al automedicatiei se poate aminti faptul ca persoana devine mai increzatoare pentru ca indeplineste un rol activ in mentinerea propriei stari de sanatate. Pentru a creste insa beneficiile si a diminua riscurilesunt necesare sisteme de monitorizare, o colaborare eficienta intre pacienti, medici si farmacisti, informarea si educarea populatiei in ceea ce priveste automedicatia.

N.B. O varianta modificata si prescurtata a acestui articol a aparut in numarul dublu – ianuarie/februarie 2010 – al revistei „Farmacia ta”!