Mobilitatea articulara – cateva elemente practice

Articulaţiile reprezintã elementul-cheie în funcţionarea aparatului locomotor. Exista articulaţii cu mai multe grade de miscare, cum ar fi articulaţia umarului, dar si articulaţii cu mai puţine astfel de grade – genunchiul practic se poate mişca fiziologic doar în flexie si extensie (rotaţiile sunt aproape insesizabile).

Dar ce sunt mai precis articulaţiile?

Pot fi numite mai prozaic şi “balamale”, pentru cã acesta este rolul lor în organism, însa ele functioneazã si ca “suspensii”. Ca sã creez o imagine mai exacta am sa incers sa fac o scurta descriere a articulaţiei. Este formata din doua sau mai multe suprafete osoase care sunt acoperite de o pelicula de cartilaj (alcatuit in special din proteoglicani). In jurul suprafetelor osoase acopera articulatia un fel de manson numit capsula articulara, care se insera pe suprafata externa a osului (periost). In interiorul capsulei se afla lichidul sinovial cu rol nutritiv dar si de suspensie. Tot rol de suspensie (amortizare a socurilor in articulatii) il are si cartilajul. Ceea ce tine suprafetele articulare apropiate si nu le lasa “sa aibe joc”, adica sa nu prezinte miscare de frictiune, reprezinta ligamentele articulare-niste benzi fibroase care leaga intre ele oasele, si care sunt rezistente si inextensibile, dar suficient de elastice incât sa permita miscarea in limite normale (fiziologice). In cele din urma, tot cu rol de contentie a suprafetelor articulare, sunt si tendoanele-capetele muschilor prin care acestia se prind insera la nivelul osului.

Ce anume duce la pierderea mobilitatii in articulatii?

– traumatismele si interventiile chirurgicale la nivelul articulatiilor, in primul rând prin agresiunea directa asupra tuturor formatiunilor amintite mai sus, dar si prin perioada de imobilizare gipsata, care are ca urmare calcificarea partilor moi (tendoane, ligamente), cu pierderea amplitudinii miscarii.
– câstigarea in greutate, cu cresterea presiunii intraarticulare si erodarea mai rapida a cartilajului articular, instalarea artrozei, uneori ajungându-se la o erodare cartilaginoasa atât de mare incât se “freaca os pe os “, fapt care de asemenea are un ecou negativ asupra mobilitatii.
– frigul, mediul excesiv de umed, caratul constant de greutati mari, mersul pe jos fara incaltaminte adecvata – toate acestea pot duce in timp la o pierdere treptata a mobilitatii articulare.
– sedentarismul si consumul exagerat de carne pot duce de asemenea la anumiteprobleme prin hipotrofie musculara cu hiperlaxitate ligamentara in cazul sedentarilor, si depunere de cristale de urati pe partile moi, in cazul marilor consumatori de carne .
– consumul neadecvat de apa (1 – 1,5 litri/zi), deoarece cartilajul este 70% apa – astfel un aport mai mic de apa duce la hipotrofia (subtierea) lui in timp.
– osteoporoza poate de asemenea micsora amplitudinea articulara, pe lânga alte afectiuni cu caracter imflamator/imunologic sau de natura tumorala (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupus eritematos, osteom osteoid, osteosarcom, boala Paget, tendinite, capsulite, sinovite, etc).

Ce sa facem daca dorim sa ne pastram mobilitatea articulara?

– evitati pe cât posibil toate elementele enumerate mai sus
– faceti miscare zilnic, macar 20 de minute – va recomand in principal exercitiile in lant kinetic inchis (bicicleta medicinala, stepper), mai putin alergatul in parc.
– beti 2,5 – 3 litri de apa plata zilnic
– dupa 40 de ani puteti sa faceti “cure” bianuale cu suplimente nutritive care contin proteoglicani – glucosamina, condroitina
– adresati-va imediat medicului de familie daca dimineata aveti dureri articulare cu durata mai lunga de o ora, si care nu cedeaza dupa miscare, sau daca durerile sunt predominant nocturne, mai degraba de natura osoasa.
– incercati sa va mentineti greutatea in limite normale (maxim 5 – 6 kg in plus peste greutatea optima)
– nu folositi decat arareori, la ocazii deosebite, tocuri inalte!
– faceti exercitii de stretching (intindere), cel putin la inceput sub indrumarea unui specialist